amintiri

Unde ești tu, copilărie?!

Posted on in amintiri · Călătorii · copilărie · familie · Spring Superblog 2018

Copilăria e probabil pentru mulți cea mai frumoasă perioadă din viață. Ah, cât n-aș da uneori să mă pot întoarce în timp, să mai fiu pentru o clipă copil. Da. știu, îmi veți spune că putem oricând să fim copii, și într-adevăr așa și e, copilul din fiecare dintre noi nu crește niciodată, dar aș vrea să mai retrăiesc acea perioadă lipsită de orice grijă. Mi-e dor de inocență, acea inocență pe care o văd în fiecare acțiune a copilului meu. Mi-e dor de simplitatea lucrurilor și de puterea de a ierta ușor pe cei care ne supără. Mi-e dor, atât de dor!

Azi vreau să vă povestesc despre una dintre călătoriile mele din copilărie, alături de familia mea. De această dată mă întorc cu gândul în vara anului 1992, când alături de familia mea am plecat la mare. Aveam 5 ani și era prima mea ieșire la mare.

Deși eram o mitică pe atunci, îmi aduc bine aminte unele lucruri. Ce pot să vă spun, e că am ajuns la mare și nu ne-am cazat într-unul din hotelurile aflate în stațiune, ci ne-am campat corturile într-unul din locurile special amenajate. Deci a fost o expediție cu cortul. A fost minunată!

Dacă în ziua de azi suntem mult prea preocupați pentru condițiile de cazare și tot ce înseamnă servicii oferite de către hoteluri, companii aeriene sau restaurante, atunci părinții noștri erau preocupați de a ne oferi simplitatea.

Îmi aduc cu drag aminte cum înălțam zmei și eram atât de triști când vântul nu ne ajuta să ținem zmeul cât mai sus. Era mereu o competiție între noi. Cine reușește să urce zmeul cât mai sus?! Uneori, din cauza neatenției, ni se încurcau între ei și apoi aveam puțin de lucru până descurcam ațele. Copilărie fericită, sunt două cuvinte ce caracterizează foarte bine acea perioadă.

Acum parcă mă cuprinde un fior doar la gândul că anii ’90 ne-au oferit o copilărie minunată, chiar dacă suntem numiți Generația cu cheia la gât,  spre deosebire de copiii din ziua de azi care au cu totul o altă preocupare.

Mi-aduc aminte că la întoarcerea de la mare, am poposit atunci și în Poiana Brașov, iar aici am avut prima dată ocazia de a mă distra într-un montagne russe și de a face o călătorie cu telecabina.

.

Dacă stau mai bine să mă gândesc, fiecare ieșire din copilărie, alături de familia mea este o amintire frumoasă. A fost un bun prilej de a fi împreună.

Dacă atunci, părinții mei se hotărau foarte rapid ce și unde plecăm, când aveau 2-3 zile libere, acum noi nu alegem să plecăm de acasă fără a cerceta foarte bine piața de oferte și servicii. Noroc că acum avem la îndemână momondo, un motor gratuit de căutare lansat în 2006, ce compară milioane de tarife pentru bilete de avion, hoteluri și închirieri auto la nivel global.

Voi când ați înălțat ultima dată un zmeu? Sau când v-ați dat ultima dată într-un montagne russe?

Povestește-mi într-un comentariu la acest articol cea mai frumoasă amintire dintr-o călătorie de-a ta. Poveștile care îi vor inspira cel mai mult să plece la drum, pe cei de la momondo, vor fi premiate cu un city-break de 500 euro sau unul dintre cele 5 vouchere de călătorie în valoare de 50 euro. Așa că nu mai sta pe gânduri și povestește-ne! Sunt foarte curioasă să aflu în ce călătorie ți-au rămas gândurile. Termenul limită pentru comentarii este 16 martie 2018, iar termenul de jurizare va fi o săptămână mai târziu, mai exact 23 martie 2018.

Baftă tuturor!

Pe curând!


Fotografiile ce însoțesc acest articol au fost luate de pe pagina de Facebook - momondo. 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018 - 
Proba 2.#Călătoriideneuitat – Povestește-ne cea mai frumoasă amintire din călătoriile tale

49 Replies to “Unde ești tu, copilărie?!”

  1. Ce-a mai frumoasa amintire o am din 2011. Eram la munca in Tara Cantoanelor, Elvetia. Pentru ca urma sa fie ziua mea, am primit ca si cadou din partea sefului o sedinta de zbor cu parapanta. Senzatia a fost de nedescris. Recomand tuturor iubitorilor de adrenalina sa incerce! Sa zbori deasura muntilor Alpi, lasandu-te purtat de puterea vantului e ceva minunat! A fost wow!

    • Super!!! Ma gandesc ca e un sentiment unic, desi parca nu ma tine “bateria” sa incerc acest sport 😀 Prefer sa simt pamantul sub picioare 🙂

  2. Cea mai frumoasa amintire dintr-o “mini calatorie” , ii zic asa pt ca a fost la noi in tara, este din 2015, la Balea Lac, acolo am fost ceruta de sotie si jur ca locul ala imi da fiori si cand vad o simpla poza ☺ cine nu a vizitat inca Transfagarasanul si Balea Lac, sa se grabeasca 😍😍😍

  3. Am călătorit mult prin țara mea. O amintire dragă a fost cea în urmă cu câțiva ani, când am revăzut marea după 20 de ani. Marea o văzusem doar în poze de când aveam 1 an. A fost o experiență unică pentru mine, chiar dacă unii au avut șansa de a merge an de an la mare, în concediu. 🙂

  4. Cea mai frumoasa vacanta pe care am avut.o eu si sotul meu a fost prima data cand am plecat in Grecia…Ne doream foarte mult sa ajungem asa ca ne.am rezervat o vacanta acolo..Nestiind ca trebuie sa avem banii pe card…ni s.a anulat rezervarea…noi urmand ca in noaptea de dinainte sa plecam..Culmea a fost ca intre timp am primit un telefon pt a sustine un interviu de angajare…asa ca noaptea de plecare s.a transformat in zi…dupa ora 14 cred…Am plecat si am prins ultimul feribot…din toata zapaceala…am constatat ca am plecat cu o zi mai devreme :)) asa ca prima noapte am petrecut.o dormind in masina..intr.o parcare :))
    Spre dimineata ne.am trezit si ne.am.continuat somnul pe plaja…Apoi ne.am cazat si vacanta si.a urmat cursul.A fost o super vacanta…am fost doar noi 2 ..dar ne.am distrat.foarte foarte mult.Am facut scuba, am fost in croaziera…ne.am jucat volei…aaaa si tot acolo am cei mai.multi km condusi dupa 2 luni de permis…Foarte fain…as vrea sa repet vacanta…insa a 2a oara cand am fost am conveput.o pe mica noastra…asa ca acum ast sa creasca si sa mergem in 3

    • Prima data a fost cu peripetii, a doua oara ati venit 3 in loc de 2, cine stie ce suprize iti va aduce o noua vacanta in Grecia 🙂 Tine-ma la curent! :*

  5. Imi este greu sa aleg cea mai frumoasa amintire a unei excursii din copilarie deoarece toata copilaria mea e o amintire frumoasa. Aveam masina cu numar cu sot asa ca, o data la doua saptamani evadam cu parintii, iarna la Voineasa sau la Dealul Sasului la sanius iar vara la Ocnele Mari (unde pluteam in apa sarata). In vacanta de vara mergeam cu bilete de la sindicat la Mamaia de unde, dupa 10 zile, urcam in Moldova sau cutreieram Ardealul. Am fost impresionata de bojdeuca lui Creanga si de albastrul de Voronet dar si de ghetarul Scarisoara si cetatea Huniazilor. Am batut tara in lung si in lat alaturi de parintii mei si de cele doua surori, ascultand Queen si Smokie, mancand hrana gatita la butelia de voiaj in campinguri sau la restaurante asa ca ar fi pacat sa povestesc doar despre o calatorie. Sunt atatea frumuseti la noi in tara ca ai ce vizita in orice anotimp si mi-ar trebui un roman. Despre zborul spre Atena, primul foc de artificii vazut in 1990 in Budapesta langa podul cu lei, stralucirea Istanbului sau drumul cu trenul de la Cernauti la Chisinau as putea scrie un alt roman.

  6. Cea mai palpitanta peripeție din vacanta a fost când am ales sa coboram pe jos pe traseul de la vf Omu prin Valea Cerbului însărcinată fiind in luna a șaptea. Nu mă sperie muntele, am făcut multe trasee de-a lungul tinereții. Am ajuns cu bine in Bușteni, insa îmi dau seama acum că a fost o decizie foarte curajoasa, traseul incadrandu-se la nivel mare de dificultate. Îl recomand cu drag, insa nu femeilor gravide 😂 Peisajul este splendid, cărarea șerpuiește de-o parte și de alta a văii asemuidu-se cu drumul de mașină de pe Transalpina, numai că acesta este pentru pedestrași. Sper sa facem traseul din nou in formula noua

    • Cu siguranta copilul tau are drumetiile in sange, inca din perioada intrauterina 😉 Va fi o adevarata provocare pentru toti 3 sa bateti muntele la pas 🙂

  7. Offf..calatorii, sigur cele mai frumoase vor fi cu bebelusa noastra de acum inainte, insa am si amintiri frumoase din tineretea mea inainte de a fi mama 🙂 si cine nu iubeste perioada dinainte intemeierii unei familii, fara griji si cu putini bani de buzunar inseamna ca nu a avut o copilarie fericita! 🙂 asa cum am spus la toti cea mai frumoasa perioada traita in tineretea mea a fost viata de camin, facultate, distractie cu putini bani dar multi prieteni. Insa inaintea acestei etape a fost liceul, aceste doua etape in viata as vrea sa le retraiesc, doar ca la.liceu as alege doar partile de distractie, iar aici se incadreaza si calatoria mea cu drag intiparita in minte. : ” eram la sfarsit de clasa a 12a, chiar anul acesta faceam 10ani de atunci, si am decis ca in loc de o singura seara pt banchet sa ne distram la munte vreo 5nopti, nu mai stiu exact cate au fost; cert este ca ne-am distrat pe cinste. Eram toti dornici de distractie, nu mai conta prezenta profesorilor, era doar respectul pt ei si atat, fara alte restrictii. Am fost doar 2clase, am umplut un vagon de tren, in care se auzeau bancuri, rasete si voie buna. Destinatia era Busteni, la vila Orange, o vila mica aparent exact pe strada principala din Busteni. Au fost seri si zile superbe, cu petreceri, partie, discoteci, costumatii, chiar am rupt o usa, ca na…asa se mai intampla cand sunt adolescenti cu mult chef de distractie, insa diriga ne.a ajutat sa o reparam si sa nu observe nimic proprietarul vilei. Stiu ca pe partie faceam trenuletul dandu-ne cu pungi, sau direct cu pantalonii, sanie nu ne mai trebuia. Ce sa va mai povestesc…cred ca mai bine va las sa va imaginati o vila cu 50 de elevi in ea si vreo 4 profesori, care erau doar cu numele acolo. Acea perioada din viata as vrea sa o retraiesc, chiar si acum cand majoritatea avem copiii, insa suntem la fel de plini de viata. Nu stiu cat de mult v-a atras atentia povestirea mea, si cat de explicita am fost insa eu mi-am adus aminte cu mare drag de acea vacanta 🙂

    • Cred ca perioada liceului sau studentia aduce tuturor nostalgie… e putin mai greu acum cand fiecare are familie sa te revezi cu colegii, dar cu siguranta Revederea de 10 ani se va lasa cu un chef pe cinste 🙂

  8. Cele mai frumoase amintiri le am din vacantele petrecute in Mexic. Prima data am fost doar eu si sotul meu in luna de miere.Am ales un resort doar pentru adulti cu o plaja plaja superba cu nisip alb si sos turcoaz.Am vizitat foarte multe locuri frumoase si ne-am bucurat sa intalnim oameni foarte ospitalieri si plini de viata .Din pacate nu m-am putut bucura in totalitate de aceasta vacanta pentru ca eram insarcinata si imi era foarte rau, asa .ca am decis sa revenim.
    A doua oara am ales un resort imens care cuprindea 4 hoteluri si care avea foarte multe facilitati pentru copii.Am avut o vacanta de vis alaturi de puiutul nostru,chiar daca am avea doar 1 an si 4 luni atunci,s-a bucurat mai mult decat noi de aceasta vacanta.Am gustat din luxul pe care il ofera un hotel de 5 stele,am mancat la restaurante de lux,am avut parte de rasfat la Spa si ne-am distrat la petrecerile cu muzica mexicanasi tequila.Recomand aceasta destinatie pentru vacanta,eu cu siguranta am sa merg din nou .

  9. Cea mai tare excursie a mea a fost prin 2003 daca imi amintesc bine. Eu fiind in echipa de Cercetasi ai Romaniei in fiecare an faceam schimb de experinta cu cercetasii din Belgia!! Tin minte ca dupa 2 saptamani petrecute cu Belgienii la noi in tara pe la munte am plecat si noi in Belgia!Era prima mea iesire din tara aveam 17 ani . Acolo o lume cu totul noua , civilizata si curata! Am tinut-o 3 saptamani in tot felul de activitati ale cercetasilor ,concerte si distractie. Pe urma am ajuns pt prima data la mare!Marea nordului superba ,portul plin de iahturi minunate ,eu nemaivazand asa ceva a fost super.Iar ultima saptamana la munte unde ziua era cald de ne topeam si noaptea un frig de inghetam si noi dormram in corturi!! Iar in ultima seara am participatbla un concert rock! Imi aduc aminte si acuma cu drag fiecare moment petrecut atunci alaturi de Cercetasii mei si mi-as dori ca si cei doi baieti ai mei sa aibe ocazia sa faca parte dintr-un grup de cercetasi asa cum am facut eu!

  10. Cea mai frumoasa amintire pentru mine rămâne luna noastră de miere din Egipt mersul cu yacht ul si cu cămilele superb

  11. Cea mai hazlie si palpitanta amintire o am din liceu, cam prin clasa a 10-a . Locuiam la camin si era totul destul de strict, 8:30 pm se inchidea usa nimeni nu iese nimeni nu intra, ora 10pm se dadea stingera.
    Se anunta concert mare, cantareti renumiti, Holograf, Fly-project si favoriti mei din acea vreme Voltaj.
    Imi doream foarte mult sa merg la acel concert, in mod special pt Voltaj, dar si pentru faptul ca era primul concert la care as fi participat neinsotita de famile.
    Eu si alte cateva colege am decis sa vorbim cu pedagogul de la camin sa ne invoiasca 3 ore ca sa mergem la concert.
    Din motive de sigurana ale noaste, pedagogul a refuzat, ne-a reamintit ca ora la care se inchide caminul e 20:30 si nici un elev nu poate iesi pe timp de noapte.
    Am plecat impreuna cu 2 prietene la concert, atmosfera era incendiara, lumea se distra, muzica era de buna calitate, dar timpul s-a scurs foarte repede si nu ne-am dat seama cand s-a facut ora 10pm.
    Am inceput sa ne panicam sa sunam speriate prieteni care ar putea sa ne dea o mana de ajutor.
    Nu am primit prea mare ajutor nici din partea prietenilor nici a pedagogului care a refuzat categoric sa ne deschida usa.
    Ne avand alta optiune am decis sa ne petrecem noaptea in parc.
    Desi suna ciudat pentru unele persoane, pot sa va spun din inima ca acea noapte nu o sa o uit niciodata a fost cea mai palpitanta “adventura” (daca pot sa o numesc asa) din copilaria mea.
    Problemele au inceput a doua zi …cu telefonul dat parintilor din partea Pedagogului si in special cu teza la mate pe care a trebuit sa o dau la prima ora…😔

  12. Am multe amintiri frumoase din călătoriile mele alături de soțul meu, deși sunt sigura ca vor urma altele și mai frumoase alături de noul nostru membru al familiei. pana acum ce-a mai draga mi-a rămas vizita de la Stonehenge, un loc fascinant plin de istorie pe care vi-l recomand să-l vizitați măcar o data în viata

  13. Cea mai frumoasa calatorie a mea a fost anul trecut cand am plecat intr.un weekend la munte in Baisoara impreuna cu sotul meu. Agitatia din oras si.a pus mare stapanire pe noi si ne.am hotarat vinerea dupa masa sa plecam intr.un loc linistit si rapid am facut bagajele si am plecat. Am stat pana duminica dupa masa. A fost o experienta de neuitat deoarece privelistea de vara era superba.

    • Cred ca fiecare clipa petrecuta alaturi de persoana iubita e o experienta de neuitat! Iti doresc sa ai parte de cat mai multe clipe de neiutat 🙂

  14. Iubesc călătoriile! Cred că sunt singurele momente în care te rupi de realitate și trăiești clipa într-un mod special și benefic sufletului tău! Cea mai frumoasă amintire pe care o am în ceea ce priveste călătoriile este întalnirea dintre mine si mare! Am mers pentru prima dată la mare la vârsta de 10 ani și nu o să uit niciodată entuziasmul și starea de libertate pe care marea mi le-a oferit. Eram atât de fericită,încât nu-mi venea să cred ca sunt acolo.În ziua în care am ajuns primul lucru pe care l-am facut a fost sa alerg spre apă și să intru în valurile ei,iar apoi,am stat toata ziua pe plajă,am făcut castele de nisip,am jucat volei și mi-am facut un tatuaj temporar cu un căluț de mare fiind foarte mândră de el:)). Acea vacanță a fost minunată și am să o păstrez mereu într-un colț al sufletului meu! ❤

  15. Am calatorit de mica, inca din anii 80, cand se circula cu Dacia in saptamana numerelor pare (cine-i mai “tanar” isi aminteste ca o saptamana circulau masinile cu nr par, sapt cealalta cele cu nr.impar), am avut excursii minunate cu scoala si concedii la mare dupa 90. Insa, sufletul mi-a ramas la Budapesta, in anul 2007 cand am plecat cu actualul meu sot pe care il cunoscusem de nici o luna. Am plecat vineri cu un autocar ce s-a ratacit in Bucuresti si ne-am intors luni cu trenul pe care l-am descoperit singuri. Am vizitat atat Buda cat si Pesta, am mancat gulas de m-a usturat si a doua zi, am facut poze multe si am avut un nivel ridicat de adrenalina. A fost ceva unic in viata mea, de neuitat. Apoi a urmat Thassos care m-a facut sa ma indragostesc de Grecia si recent, la Conacul Domnitei de la Gura Humorului am descoperit hribii, Voronetul, Putna, muzeul oului, peisaje de vis si convingerea ca Tara Mea e numai una. Superba, bogata, minunata! Va recomand sa nu ridicati ziduri ci sa claditi amintiri. Ele tin sufletul viu, tanar si frumos!

  16. Cea mai frumoasă amintire din vacanta o am chiar de anul trecut. . . . prima vacanță adevărată alaturi de micuții mei. …simplu. ..la malul mării. ..dar pentru sufletul meu a fost deosebit. …sa văd bucuria de pe chipurile lor…😍😇😊
    Sper , cu ajutorul Domnului,
    sa devină un obicei ! 😊

  17. Greu sa aleg cea mai frumoasa amintire dintr-o calatorie. Cred ca ar fi o adunatura de amintiri minunate din “calatoria”mea si a sotului meu in Malaezia. El lucra acolo si am mers si eu pentru 4-5 luni in Kuala Lumpur. Nu era o destinatie care sa ma atraga neaparat,imi era oarecum indiferenta dar odata ajunsa acolo am descoperit o tara minunata, un oras imens, putin ciudat, un mix din toate si cu toate, dar vibrant, cosmopolit,cu mult “bling-bling”ca orice oras mare din Asia, interesant si care odata ce te-a cucerit nu se mai lasa dus din inima ta. Inca imi amintesc cu drag drumul spre supermarketul din zona noastra,nisipul fin de pe marginea trotuarului,orhideele care erau peste tot,oamenii zambareti, hainele colorate,amestecatura de natii si religii, maimuele din copaci,autostrazile interminabile,zgarie norii, vegetatia luxurianta, teama cu care ma apropiam de tufisuri (ca deh, vazusem o soparla uriasa in parcul in care alergam), activitatile in aer liber la acre participau malaezienii cu mic si mare. M-a frapat faptul ca lumea nu dadea asa importanta aspectului fizic, am vazut oameni in slapi coborand din masini extrem de scumpe si cu atitudine umila si prietenoasa; mancarea de toate felurile,de la curry,la mie goreng si specialitati malaeziene, porumbul fiert pe care il puteai manca tot anul, lubenita galben; parcul imens din fata Suria KLCC si turnurile Petronas care sunt absolut fabuloase, turnul Menara de unde vedeai usor o panorama extraordinara a Kualei Lumpur; parcurile tematice- de fluturi,de orhidee,de hibiscus, de pasari,; Marea Chinei de Sud, peninsula Penang si orasul Melakka,ultima reduta crestina din acea zona a Asiei. As putea sta pana maine sa va descriu ce am vazut acolo si tot nu as termina. Pot spune ca am fost foarte norocoasa sa vad o parte din tara hibiscusului asa pe indelete. Mi-ar face o mare placere sa imi duc si copilul acolo,cine stie, poate o sa reusesc. Pana atunci vreau sa explorez ceea ce nu am vazut in Europa…si e destul de mult de vazut.

  18. Multe călătorii am avut dar cea mai frumoasa a fost in vara anului 2016 când am avut prima vacanta in 5. Tocmai ce apăruse pe lume cu un an in urma mezina familiei. Fooooarte curioși eram sa vedem cum reacționează la drum lung,cum se acomodează in locuri noi asa ca am ales sa plecam pentru o săptămâna la mare. Îmi aduc aminte cu drag și dor cât de fericiti eram cu toții când am ajuns cu bine la destinație și fiind pentru prima data la mare,mezina era atat de bucuroasa și atat de energica. Acea săptămâna a fost plină de zâmbete,îmbrățișări,iubire și multe altele care s-au întâmplat datorită celei mici. Nu voi uita niciodata acea săptămâna și ma voi plimba cu familia ori de câte ori am ocazia.Sunt foarte mandra ca am o surioara asa mica.Nimic nu se compara cu iubirea pentru cei dragi😁😁

  19. Cea mai frumoasa amintire este de acum 5-6 ani cand am plecat 2 saptamani prin tara, pe la Manastirile din Moldova si vechile cetati. Nu pot numi ceva anume pentru ca tot periplul a fost extraordinar. Aer curat, lume calda, liniste … extraordinar totul. Totusi, ceea ce mi-a ramas viu in minte a fost vizita la Manastirea Putna. Atata frumusete si liniste nu am mai intalnit. Va recomand cu drag daca nu ati vizitat deja acest loc extrem de minunat.

    • Multumesc mult, Florina, pentru recomandare. Aveam vreo 16 ani cand am fost prima data la Putna. Se implineau 500 ani de la moartea lui Stefan cel Mare si am parcurs drumul de ka Suceava pana la Putna pe jos intr-un convoi de sute de oameni…a fost ceva minunat 🙂 wow, ce amintiri frumoase mi-ai readus in minte :*

  20. Eu cand ma gandesc la copilărie imi vin în minte vacanțele la bunici, la țară. Vara cand mergeam pe vale si ne scăldam toți nepoții veniți la bunici, sau iarna cand ne dădeam cu sania pe dealuri si eram rumeni la fața. Sau cand mergeam cu părinți I cu masina in drumeții, sau la iarba verde la pădure în weekenduri. Ma bucur ca am făcut parte din generația cu cheia la gât decat generația cu telefonul în mână.

  21. O frumoasa calatorie cu peripetii se intampla acum 5 ani cand eu si sotul meu ne-am decis sa vizitam nordul Spaniei.inarmati cu o harta am pornit la drum.ajunsi la marea cantabrica ne minunam de plajele mici cu nisip fin si apa cristalina,vizitam oras dupa oras ,ne cazam la primul hotel ce ne iesea in cale.in a 3 a zi aveam sa vizitam niste lacuri in varf de munte,insa nimeni nu ne-a spus ca trebuie sa urci cam 3 ore cu masina.ajunsi acolo trebuia sa mergem pe jos pana intr-un varf de munte de unde puteai atinge norii.mergem noi linistiti si deodata apare o creatura care era pe jumate vaca jumate taur si o ia la fuga spre noi.nu stiam incotro sa o luam😃.dar am scapat cu bine…la intoarcere am ramas fara benzina si am impins masina pana la prima benzinarie.deja era tarziu(6dupa masa) si eram obositi si trebuia sa cautam hotel .asa ca am sunat la primul hotel ce aparea pe net din urmatorul oras.pana acolo aveam de mers vreo 4 ore.in oras o liniste deplina,nici un om pe strada si hotelul de negasit.intr-un final la 4 dimineata ne-am pus la somn…in masina bineinteles.ziua urmatoare ne-am dat seama ca am gresit orasul🤣.a fost tare frumos…mai mergem o data..de data asta in 3..si cu hotel rezervat😘

  22. Printre amintirile deosebite din copilarie eu pot sa vorbesc despre taberele in care mă trimiteau ai mei, deși eram destul de mica -clasele 1-4. Mă trimiteau destul de departe …prima a fost langa Alba Iulia, in Munții Apuseni. Era mâncarea atât de proasta sau cel puțin nouă nu ne plăcea pentru că era specifica zonei , încât am mâncat o săptămână numai pufarine ( doar asta găseai la magazinul comunist din satul respectiv). Am venit acasă și mă pufnea plânsul de fiecare data când îmi aduceam aminte ce foame am făcut acolo 🙂 . In rest ce sa zic …am vizitat locuri absolut superbe, m-am îndrăgostit iremediabil de Apuseni si…le -am adus a lor mei cadouri 🙂 căci nu poți să te întorci din vacanta cu mana goala . Ce le-am adus…? In 1992 , dintr-un sat îndepărtat din Munții Apuseni : hârtie igienică, papiote de ață pt bunica, crema de pantofi pt bunicul – cam astea mi le aduc aminte. Oricum mi -am cheltuit toți banii pe care i-am avut până la ultimul leut. Ce am învățat după vacanța asta: mi -a explicat maică-mea că niciodată să nu mă mai întorc fara nici un ban in buzunar 🙂 .

    • Offf, cât de greu ți-a fost, dar te înțeleg perfect cu mâncarea specifică zonei… Și eu am o întâmplare similară într-una din călătoriile mele prin țară, doar că eram deja adolescentă și și-mi eram conștientă de faptul că trebuie să mănânc, așa că îmi alegeam din meniul pus în față de organizatori, doar ceea ce era cât de cât similar cu mâncarea specifică zonei din care provin. Peripeții! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *