Ce iubesc!

Gânduri de mamă!

Posted on in Ce iubesc! · copil fericit

În seara asta când mi-am pus pruncul la somn, mi-au venit în minte fel și fel de gânduri…

Ritualul nostru de seară e cam repetitiv. Pentru de când ne-am mutat și are camera lui, încercăm să-i oferim cât mai multă independență. Asta înseamnă, din punctul nostru de vedere, și faptul că are patul lui, în camera lui. Are doar 3 ani, așa că nu e exilat în camera lui, ci pur și simplu seara adoarme la el în pat, iar peste noapte dacă se trezește, vine fără probleme la noi în cameră și-și continuă somnul.

Cum vă spuneam, avem un ritual care se cam repetă. Ideea acestui articol a venit după ce am terminat de spus împreună ”Înger, îngerașul meu!” și tot o dată când i-am spus noapte bună și i-am reamintit că mami și tati îl iubesc. Fără doar și poate el, a răspuns în sinceritatea lui că și el ne iubește. M-am gândit atunci că noi ca părinți încercăm să le oferim tot ce e mai bun copiilor noștri, dar nu avem niciodată siguranța că facem suficient pentru ei. Stăm mereu cu gândul că am făcut sau nu cea mai bună alegere pentru ei, sau cu gândul că ei voi alege ce ei mai bun pentru ei înșiși atunci când vor ajunge la maturitate.

Uneori am sentimente de vinovăție pentru faptul că nu am mai multă răbdare cu Andres, iar în momentul în care mă întorc acasă după o zi de muncă nu îmi adun ultimele puteri să mă joc cu el. El în inocența lui se mulțumește cu un zâmbet și o aprobare că jucăria ce mi-o arată e frumoasă sau face cine știe ce lucruri.

Sunt momente în care îmi pierd răbdarea parcă mult mai repede, și deși multe sfaturi de parenting îndeamnă cititorii fie să se izoleze pentru câte clipe, până își recapătă buna-dispoziție, fie să strige într-o pernă (bineînțeles departe de copil, pentru a nu-l speria), sau pur și simplu să se spele pe față cu apă rece pentru a se revigora, eu cred că secretul stă în noi și-n copiii noștri. Dacă în momentul în care copilul plânge sau se mârâie pentru că vrea ceva sau altceva, cred că e suficient să-l luam în brațe, să-l strângem la pieptul nostru și după câteva momente petrecute unul la pieptul celuilalt, cu siguranță va înțelege dacă-i explici frumos se poate sau nu se poate să i se îndeplinească dorința.

Andres are 3 ani, iar ceea ce v-am spus mai sus, funcționează de cele mai multe ori în cazul lui. El este la vârsta în care vrea să se simtă în siguranță, iar îmbrățișarea noastră, a părinților lui, îi întărește acest sentiment.

În acestă seară, copilul meu mi-a reamintit că noi, părinții lui, suntem responsabili de creșterea și educarea lui, și de noi depinde dacă va fi sau nu un om puternic, responsabil, respectos, răbdător, corect, etc. În funcție de modelele ce noi i le oferim, așa se va dezvolta el. Dacă noi ne pierdem ușor cu firea, el nu va ști ce înseamnă răbdarea, dacă noi renunțăm ușor la a realiza un lucru, el nu va ști ce e ambiția și devotamentul, dacă noi nu ne îndeplinim sarcinile de zi cu zi, el nu va ști ce e responsabilitatea, dacă noi nu oferim respect celor din jur, el nu va ști ce e responsabilitatea.

Așa că pentru tine, dragul nostru copil, sperăm să fim niște modele de oameni puternici, responsabili, respectuoși, corecți, răbdători și lista poate continua!

Semnat,

 Mama și tata!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *