Uncategorized

Bucuria de a dărui, la o ceașcă de cafea!

Posted on in Uncategorized
Era luna Mai, dar afară ploua fără încetare de două zile. Aveai impresia că e sfârșitul de toamnă, și nici de cum un început de vară. Deja parcă totul era atât de sumbru și visam să-mi plănuiesc altfel weekend-ul, dar se pare că vreme nu a fost de partea mea. 
Pentru că mai aveam de vizionat două episoade din serialul meu, pregătesc laptopul și îl conectez la televizorul din living. 
După nici 20 de minute de rulat din film, cerul parcă se lumina. Deja auzeam păsărelele ciripind la geam și curcubeul apăruse pe cer. Simțeam nevoia să respir niște aer proaspăt, așa că am deschis puțin geamul camerei. 
Nu după puțin timp o aromă de cafea îmi inundă întreaga cameră. Eram fascinantă de acel miros și am decis să identific de unde vine. Era un miros unic. Parcă niciodată nu mai simțisem un asemenea miros și am ieșit pe casa scării, ca un cățel mirosind pe la ușile vecinilor. Am ajuns la apartamentul de sub apartamentul meu și am bătut sfiită la ușă. 
La ușă apare o fată de vârstă apropiată cu a mea și am răsuflat ușurată. Deși mă simțeam pe de o parte prost, că am invadat așa peste vecina mea, în același timp eram fericită că am identificat corect apartamentul ce mi-a sensibilizat mirosul la extrem. 
M-am scuzat în faza vecinei mele că am dat buzna peste ea, dar i-am explicat că mirosul ce mi-a invadat camera e vinovat. 
Laura, am aflat mai târziu că acesta era numele ei, mi-a zâmbit și m-a invitat înăuntru. M-am scuzat încă o dată și i-am explicat că mi-am petrecut tot weekend-ul stând în casă și vizionând un serial. Ploaia nu a fost de partea mea, așa că am petrecut un weekend liniștit. 
Nu credea că acele boabe de cafea, puse în geantă de mama ei, îi vor folosi atât de mult și-și va face prima prietenă în noul ei oraș.
Am aflat despre Laura că tocmai ce se mutase în oraș, iar vizita mea inoportună, i-a făcut bine. Cum încă nu știa pe nimeni din bloc, se simțea de-a dreptul străină. Familia îi era la mai bine de 100 km, iar plecarea de acasă o întristase. Din discuție am aflat că se mutase în oraș datorită unei funcții pe care tocmai o ocupase la o firmă importantă din oraș. 
Colac peste pupăză, ocupam amândouă posturi similare, însă în două firme diferite. 
Prima noastră întâlnire, a fost și momentul în care a început o prietenie frumoasă. După mai puțin de 3 luni de la acea întâlnire, aveam să facem împreună un parteneriat frumos între firmele noastre, parteneriat ce avea în vizor ajutorarea familiilor nevoiașe. Era mai mult un proiect de suflet, dar pe noi ne-a apropiat și mai mult. 
Deși au trecut 2 ani de la acea întâlnire, ne aducem cu drag aminte de ea. Beau zilnic cafea la birou, și de fiecare dată când simt mirosul de cafea, ți aduc aminte de cafeaua Laurei. Aparatul de la birou folosește monodoze de cafea, mult mai practice și mai ușor de folosit, dar care emit un același miros plăcut și mă duce cu gândul la acea zi ploioasă de Mai.  
Acel miros de cafea ce mi-a invadat camera în urmă cu mai bine de 2 ani îmi e imprimat în minte. Asociez acel miros cu prietenia mea cu Laura, dar și cu proiectele frumoase ce le avem împreună. Cafea pentru mine e egal cu bucuria de a împărții. Laura a împărțit cu mine cafeaua primită de la mama ei, iar noi împreună la rândul nostru împărțim bucurie cu cei nevoiași din jurul nostru. Acea cafea mi-a schimbat viața. M-a învățat să apreciez ceea ce am, să conștientizez că în jurul meu sunt oameni care au nevoie de ajutor, iar momentele în care aș vrea să-mi plâng de milă, să le șterg definitiv din viața mea. Bucuria stă în lucruri mărunte și în oamenii ce-i avem lângă noi.
Cafeaua a crescut în mine, bucuria de a dărui!

Acest articol  a fost scris pentru SuperBlog 2017 – Proba 23. Cafeaua care mi-a schimbat viața

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *